Cooperativa pentru al carei bun mers sunt platita sa trag are birou de programatori tocmai in Israel. Asadar, dupa 2.5 luni de chinuiala in comunicare la distanta folosind felurite mijloace moderne gen Skype, a venit vremea sa ii cunosc personal.
Deocamdata sunt prin aeroport, la Schipol. E interesant de remarcat cum, inainte de controlul bagajului e mana erau un nene si o tanti (plus tanti supervizoarea) cu laptopuri IBM cocotate pe niste masute mobile, care te intrebau ce naibii iti trebe tie sa mergi tocmai in tara sfanta, pe ce nume e bagajul tau de cala ori alte imbecilitati asemanatoare.
La mine a durat chiar mai mult decat atat, fiindca a fost necesara consultarea supervizoarei si roscoritul prin pasaportul meu care nici n-a implinit o saptamana.
Ma gandesc cu groaza la ce ma asteapta la atingerea pamantului sfant, daca din Olanda au atacat asa dur problema.
Dac-ar fi dupa mintea mea aia putina de programator roman, le-as ura ovreilor sa stea linistiti pe felia aia a lor de pamant inconjurata cu gard si sa ma lase pe mine in plata mea, ca nu vreau zau sa le fac nimica. Ba chiar ii vizitez de musai, nu de placere, sa le intre bine in cap.
Comentarii recente